Fiecare dintre noi a avut privilegiul de a trai experienta varstei la care ‘ce ma fac cand voi fi mare’ era doar un joc, poate unul dintre putinele in care noi eram singurii in masura a gasi raspunsuri pe cat de ingenioase, pe atat de pertinente pentru a sustine algerile nostre.

Timpul, care pare a isi gasi noi coordonate odata cu parcurgerea acestor etape din viata noastra, este totodata si singurul care care poate sa ofere noi solutii si perspective de abordare a acestei probleme. In unele situatii insa ne putem simti coplesiti de multitudinea de variante la care reusim sa ajungem, astfel incat iau nastere adevarate dileme si controverse, in deosebi in cazul in care ne aflam in fata unei prime astfel de decizii.

Poate fi vorba despre momentul terminarii liceului, a facultatii, sau a altor tipuri de studii universitare, la fel cum putem vorbi de momentul in care suntem interesati pentru prima oara de sensul pe care dorim sa il dam devenirii noastre profesionale. Fie ca avem 18-21 sau 30-35 de ani, in alegerile pe care le luam varsta poate deveni un aliat numai in masura in care o putem asocia cu  maturiatea emotionala si sociala a persoanei respective, cu asumarea in egala masura a succesului si insuccesului deciziilor luate.

Acest lucru este valabil si in ceea ce priveste alegerea primului job, cat si in identificarea criteriilor care stau la baza acestui proces care ar trebui sa reprezinte un pas important in dezvoltarea personala a fiecaruia dintre noi. Constientizarea importantei acestui moment constituie baza solida pe care putem construi in timp, cu pasi mai mari sau mai mici, cariera la care am visat inca din copilarie, sau care am descoperit in timp ca ni s-ar potrivi cel mai bine.

Nu de putine ori insa primului job nu i se acorda o astfel de  semnificatie, parem parca a uita hotararea si curajul cu care raspundeam oricaror obiectii atunci cand eram copii, si parintii sau alti adulti se amuzau copios in incercarea lor de a intelege principiile logicii unui copil. Avem tendinta de a privi alegrea luata ca fiind ceva necesar, in unele cazuri oportun, si din pacate de prea putine ori ca fiind ca reprezentand un motiv de satisfactie. Am putea totusi mari considerabil ponderea situatiilor in care suntem multumiti de acest prim pas facut, daca am reusi sa gasim raspusul ca intrebari care cu siguranta ne-ar motiva intr-o maniera mult mai realista deciziile.

Iata cel putin doua astfel de intrebari la care ar trebui sa gasim raspunsul:

Ÿ         Primul meu job este necesar-oportun-satisfacator in raport cu cine si cu ce anume?

Ÿ         Peste 1 an cat de necesara- oportuna- satisfacatoare va mai fi munca pe care eu o desfasor? Dar peste 5 ani?

Esential este sa ne putem raporta cat mai realist dar in acelasi timp si intr-o maniera proctiva la diversele ocazii pe care le avem, sa ne dezvoltam cat mai mult abilitatile de analiza si intelegere cat mai corecta a tuturor aspectelor care trebuiesc avute in vedere inaintea luarii unei astfel de decizii…inainte de a lua startul la aceasta cursa a dobandirii identitatii profesionale.